Geneza, tendinte si perspective.
Din punct de vedere al apartententei dreptului romanesc la un bazin de civilizatie juridica, putem afirma in mod indubitabil ca el apartine sistemelor de inspiratie franceza care au drept etalon Codul Civil francez de la 1804.
Acordul de Asociere din 1993 intre Romania, pe de o parte, si Statele membre ale Comunitatii Europene, pe de alta parte, stabileste necesitatatea armonizarii legislatiei romanesti, prezente si viitoare, cu cea a Uniunii Europene. Totodata, prin acest act se arata si modalitatile prin care legislatia Romaniei urmeaza sa devina, gradual, compatibila cu cea a Comunitatii (in prezent Uniunea Europeana).
In aplicarea acestor tendinte si pastrand integralitatea principiilor de drept international, conventiile internationale la care Romania a aderat si care au fost ratificate si publicate in M.Of., devin obligatorii, fiind socotite ca legi interne.
Mai mult decat atat, art. 20 alin. 2 din Constitutia Romaniei instituie principiul prelevarii normei internationale fata de norma cu caracter intern in ceea ce priveste domeniul drepturilor omului:
"Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale."